Recomandari de fertilizare la TOMATE cu ingrasaminte foliare NPK

Principalele functii ale nutrientilor in dezvoltarea culturii de TOMATE

NUTRIENT Functie
Azot (N) Sinteza proteinelor (crestere + recolta)
Fosfor (P) Divizia celulara si formarea de structuri energetice
Potasiu (K) Transportul zaharurilor, controlul stomatei, cofactor pentru numeroase enzime, reduce susceptibilitatea plantei la boli
Calciu (Ca) Un bloc important pentru peretii celulari,reduce susceptibilitatea la boli
Sulf (S) Sinteza amino-acizilor esentiali in cistina si metionina
Magneziu Necesar in procesul de fotosinteza

 

SIMPTOMELE DEFICIENTEI DE NUTRIENTI LA TOMATE
Cultura de TOMATE este sensibila atat la excesul cat si la deficienta de macro-nutrienti si micro-nutrienti:

AZOT

Simptomele clorozei din figura alaturata sunt rezultat direct al deficientei de azot. O usoara umbra rosiatica poate fi vazuta pe vene si petiole. Ca urmare a deficientei de azot, frunzele mature isi schimba gradual culoarea verde specifica catre un verde palid. Pe masura ce cloroza avanseaza, aceste frunze batrane devin galbene (clorotice). In caz de deficienta extrema, frunzele se decoloreaza devenind galben-deschis, aproape de alb. Frunzele tinere, aflate la varf, isi pastreaza o culoare verde-deschis, si au tendinta de a se micsora ca suprafata. La plantele cu deficienta de azot , ramurile sunt reduse ca numar, planta avand o inaltime redusa si o forma de fus. Ingalbenirea frunzelor este uniforma, atat la frunze cat si la vine. Regenerarea frunzelor dupa aplicarea azotului foliar este spectaculoasa

FOSFOR

Petele necrotice din figura alaturata sunt tipice simptomelor de deficienta a fosforului. Ca regula generala, deficienta de fosfor nu este distincta si este mai greu de recunoscut. Principalul simptom vizual dupa care poate fi recunoscuta este planta pitica si pipernicita / oprita din crestere .

Plantele cu deficit de fosfor se dezvolta foarte incet in raport cu alte plante, crescute in aceleasi conditii dar avand sursa de fosfor. Plantele cu deficit de fosfor sunt adesea confundate cu plante fara stres, dar tinere. Dupa o perioada, stemul, petiolele si partea inferioara a frunzei capata o culoare violeta distincta. Pe masura ce deficienta se agraveaza, frunzele capata o culoare gri-albastruie. Cand deficitul este extrem, venele frunzei capata culoare maronie.

 

POTASIU

a) Frunzele din figura nr.1 arata un deficit accentuat de potasiu, cu necroze in spatiile dintre venele principale, alaturi de cloroza intra-venala.
b)Frunzele din figura nr.2 arata necroze marginale (arsuri ale varfului frunzei).
Acest grup de simptome este caracteristic deficientei de potasiu.

La instalarea deficientei de potasiu marginile frunzelor sunt cuprinse de cloroza, progresand intr-o textura uscata, mai ales pe frunzele mature. Pe masura ce deficienta se adanceste, venele frunzei si mai tarziu intreaga frunza paleste. In contrast cu deficienta la azot, cloroza este ireversibila in cazul deficientei de potasiu. Deoarece potasiul este foarte mobil in planta, simptomele se manifesta doar pe frunzele tinere in cazul deficientei extreme. In cazul fructului , lipsa potasiului se manifesta printr-o colorare anormala a fructului si forma neregulata